“Cu toata inima mi-as expune propria persoana, daca prin moartea mea libertatea cetatii va fi recastigata…”

Ca vorba-n vint, zicerea lui Cicero este o minciuna uzuala a politicianului din toate vremile.

Singurul din istorie care S-a daruit cu adevarat pentru adevarata Libertate a Omului a fost Domnul nostru Iisus Hristos, urmat apoi de Sfintii care au gasit in El puterea de a se darui la randul lor.

Cristian Badilita: “Ereziile” catolice revizitate de un istoric crestin ortodox

Daca excelenta sa, dl Baconschi, este domn si in jacuzzi, concitadinul sau de la Paris, dl Badilita, a preferat intotdeauna rolul proletarului literar, sau mai curand al mahalagiului. Iata insa ca ultima sa productie, postata in saitul celor cu care rezoneaza sentimental in acest moment (www.greco-catolica.org), uimeste printr-un neasteptat urbanism.

” “Ereziile” catolice revizitate de un istoric crestin ortodox ” este o scriere docta, meticuloasa, si – dpdv logic – este, vorba lui Creanga, “limpede ca cristalul”.

Limpezimea logica ne ofera o neasteptata sansa de a putea intelege, in sfarsit, care este mecanismul gandirii acestui lingvist autoproclamat “istoric crestin ortodox”. Dl Badilita gandeste ca si cel mai pur papistas, iar singura sa legatura cu Ortodoxia este, precum in cazul lui Varlaam din Calabria, faptul ca este originar din Romania (pentru cei ce nu stiu, Calabria era inca in secolul XIV o oaza de bizantinism in peninsula italica). Din nefericire lucrurile nu se opresc aici. Rationamentele expuse in lumina soarelui de catre dl Badilita, nu sunt deloc straine nici de un anumit discurs scolastic ce predomina inca in mentalul ortodox romanesc. Iata, de exemplu si noi vorbim despre cele exact numarate 7 Taine, despre pacatul originar, si altele de care sunt inca pline manualele de dogmatica ortodoxe. De asemenea si noi vorbim despre cele exact numarate patru puncte de separare intre Biserica Soborniceasca (Catolica) si Apostoleasca si papistasi. Daca pornim de la aceasta premisa cantitativa, prin rezolvarea lor intr-un fel sau altul, s-ar crea – logic, nu- premisele unirii cu papistasii. Cand patriarhul Daniel a strecurat in ultimul discurs expresia “revizuirea dogmelor” toti au sarit in sus crezand ca e vorba sa schimbam si noi ceva, ca sa cadem la mijloc. Nu, din scrierea dlui Badilita putem infera usor ca papistasii sunt gata de a-si revizui unilateral acele dogme noi, pentru a le face acceptabile unui scolasticism “ortodox”… Este limpede insa ca nu cele 4 puncte, sau cate s-ar mai putea numara, ne separa de papistasi, sau mai exact separa pe papistasi de Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, ci un intreg weltaunschaung. Cele 4 puncte sunt doar varful icebergului… Premisele de la care se pleaca pentru a ajunge logic la acele dogme ne separa mai intai.

Din scrierea lui Badilita mai desprindem un aspect ingrijorator: noua directie de atac a papistasismului impotriva Bisericii se va da in directia autocefaliei. Se va porni de la situatia de criza din acest moment, si se incerca impunerea unui papism constantinopolitan, ori – daca va exista interes din acea parte, chiar si moscovit.